Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca

29 Mai 2008

Ce este zgomotul, cum se masoara, cand devine periculos 
Cum poate afecta zgomotul sanatatea si securitatea lucratorilor 
Incidenta zgomotului in munca 
Solutii pentru reducerea riscurilor generate de zgomot 
Materiale informative 


Suport pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii – Zgomot  


Autor:    Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca


Introducere – ce este zgomotul, cum se masoara, cand devine periculos 
Cum poate afecta zgomotul sanatatea si securitatea lucratorilor 
Incidenta zgomotului in munca 
Solutii pentru reducerea riscurilor generate de zgomot 
Materiale informative 
Introducere 
Zgomotul este un sunet nedorit sau daunator. Cele doua caracteristici importante ale sale sunt frecventa, masurata in Herti (Hz), si intensitatea, masurata in decibeli (dB).

Urechea umana este capabila sa detecteze frecvente cuprinse intre 20 Hz si 20.000 Hz. Frecventa joasa produce un sunet grav, iar frecventa inalta, un sunet inalt, ascutit. inaltimea sunetului este perceptia pe care o avem asupra frecventei sunetului. Frecventa de acord normal, la de sus fata de do central, este de 440 Hz. Sunetele sub 20 Hz (infrasunete) si cele peste 20.000 Hz (ultrasunete) pot determina disconfort si leziuni, chiar daca nu pot fi auzite.

Intensitatea sunetului sau taria acestuia, se exprima in decibeli (dB), scara acestuia fiind logaritmica. Pentru a lua in considerare sensibilitatea urechii la frecventa, intensitatea zgomotului la locul de munca se masoara in dB(A), unde 0 dB(A) este pragul de audibilitate. Senzatia de durere se simte in jurul nivelului de 140 dB(A).

Printre exemplele de niveluri tipice ale sunetului se pot enumera:

Conversatia obisnuita: 60 dB(A) 
O clasa de copii de scoala generala: 74 dB(A) 
Traficul rutier greu: 85 dB(A) 
Ciocanul pneumatic: 100 dB(A) 
Decolarea unui avion cu reactie la 100 metri distanta: 130 dB(A) 
Exista patru factori care determina nocivitatea zgomotului:

Intensitatea sau taria sunetului (masurata in dB) 
Frecventa sau tonalitatea (masurata in Hz) 
Periodicitatea – frecventa de repetare 
Durata – perioada de timp cat dureaza. 
La un zgomot de cca. 140 dB, o singura expunere poate provoca o leziune permanenta a urechii. Din fericire, acest nivel de expunere la zgomot la locul de munca este rar. in mod normal, vatamarea cauzata de zgomot se produce in timp.

Expunerea prelungita la zgomot puternic poate conduce la dificultati de auz. Pentru protectia lucratorilor, Directiva UE din anul 2003 referitoare la zgomot, care urmeaza sa intre in vigoare in toate Statele Membre in anul 2006, stabileste o valoare limita a expunerii zilnice (8 ore) la zgomot de 87dB(A).

Cum poate afecta zgomotul sanatatea si securitatea lucratorilor 
Protejarea lucratorilor fata de efectele zgomotului poate fi o sarcina dificila deoarece trebuie luate in considerare atat caracteristicile particulare ale zgomotului la locul de munca, cat si alte riscuri existente la locul de munca.

Zgomotul poate contribui sau poate fi un factor determinant pentru:

Deficiente de auz 
Leziuni ale urechilor, prin asocierea cu expunerea la substante ototoxice 
Stresul in munca 
Risc crescut de accidentare la locul de munca 
Vatamarea fatului in timpul sarcinii lucratoarelor. 
Deficiente auditive
Aproape toti ne incepem viata cu cca. 23.000 de cili microscopici din cohleea, parte a urechii noastre interne. Acesti cili detecteaza vibratiile sunetului si transmit semnale corespunzatoare catre creier. Cu timpul, cilii si terminatiile nervoase ale acestora se degradeaza in mod natural cauzand deficientele auditive legate de varsta. Zgomotul excesiv poate, de asemenea, sa afecteze cilii, conducand la pierderea auzului indusa de zgomot. De asemenea, zgomotul puternic poate cauza tinitus, precum si alte deficiente auditive.

Pierderea auzului indusa de zgomot
Pierderea auzului indusa de zgomot, descrisa de Organizatia Mondiala a Sanatatii ca fiind “ boala industriala ireversibila cea mai frecventa”, este cauzata, de regula, de expunerea prelungita la zgomot excesiv, de peste 85 decibeli (dB (A)). Desi rareori dureroasa, leziunea este permanenta. Primul simptom este, de regula, incapacitatea de a auzi sunetele ascutite. in cazul in care continua expunerea la zgomot excesiv, auzul se deterioreaza in continuare si exista riscul de a nu mai fi auzite nici sunetele mai putin ascutite. De regula, acest fenomen afecteaza ambele urechi.

Pierderea auzului nu numai ca poate priva o persoana de a lucra la intreaga sa capacitate, dar poate distruge si viata sociala a persoanei respective, izoland-o de comunitatea din jur.

Tinitus
Tinitus-ul este o senzatie auditiva de tiuit, suierat sau zumzait. Studiile au indicat faptul ca o expunere prelungita la zgomot aproape ca dubleaza riscul de tinitus. S-a constatat o incidenta a riscului de tinitus de 54%, printre lucratorii expusi la niveluri ridicate de zgomot pe o durata de peste 10 ani. in cazul expunerii la zgomot cu caracter de impuls, incidenta riscului de tinitus poate atinge 70 %.

socul acustic
in centrele de apel, precum si in alte locuri de munca, lucratorii pot fi expusi la socuri acustice. socul acustic se defineste ca o crestere brusca a zgomotului cu frecventa inalta transmis prin casti; acesta poate fi determinat de interferente pe linia telefonica. Expunerea la aceste socuri poate cauza durere, leziuni ale urechii, si poate fi un factor al stresului in munca.

Deplasarea temporara a pragului de audibilitate
Nu intotdeauna pierderea auzului are caracter permanent. O expunere de scurta durata la zgomot puternic, cum ar fi muzica din cluburi, sau la zgomote cu caracter de impuls, cum ar fi exploziile, poate conduce la pierderea temporara a auzului la sunete inalte precum si la tinitus; de obicei, auzul normal revine dupa cateva zile. Acest fenomen este cunoscut sub numele de "deplasare temporara a pragului de audibilitate".

Interactiunea cu "agentii toxici"
Diverse substante, inclusiv unii solventi si metale grele, sunt ototoxice. Expunerea la aceste substante chimice poate afecta urechea. Studiile evidentiaza ca expunerea atat la unele substante ototoxice, cat si la zgomot, amplifica riscul de afectare a urechii.

Stresul in munca
Sunetele puternice si bruste declanseaza reactii instinctive de tipul "lupta sau fugi", generand eliberarea de adrenalina si cortisol. Acesti doi hormoni maresc ritmul cardiac, presiunea arteriala si metabolismul, generand starea de "stres". Conform studiilor, unul din patru angajati din cadrul Uniunii Europene sufera de stres in munca, ceea ce genereaza, la nivelul Uniunii Europene, costuri de miliarde de euro sub forma de timp de lucru pierdut, cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii si alte cheltuieli.

in general, stresul in munca este determinat de mai multi factori de risc, unul dintre acestia fiind zgomotul. Zgomotul nu trebuie sa fie neaparat puternic pentru a cauza starea de stres. De exemplu, uneori este suficient un zumzait slab, dar persistent.

Modul in care zgomotul afecteaza nivelul de stres al lucratorilor depinde de un ansamblu de factori, printre care, in special:

natura zgomotului, inclusiv volumul, tonul si previzibilitatea acestuia; 
complexitatea sarcinii de munca efectuate de lucrator; 
limita stresului si forma fizica a fiecarei persoane, inclusiv starea de oboseala. 
Riscul crescut de accidentare
in Europa se inregistreaza anual peste 7,5 milioane de accidente de munca. Desi este dificil de cuantificat rolul zgomotului in producerea acestor accidente, logica si datele indica faptul ca acest rol poate fi semnificativ. Zgomotul poate conduce la accidente prin:

perturbarea comunicarii verbale intre lucratori; 
mascarea sunetului emis de un pericol iminent sau de semnalele de avertizare; 
distragerea atentiei lucratorilor, cum ar fi soferii; 
cresterea stresului in munca. 
Vatamarea fatului
Zgomotul puternic poate afecta fatul in timpul sarcinii, chiar in conditiile in care lucratoarea gravida poarta echipamentul individual de protectie auditiva. Directivele europene transpuse in legislatia Statelor Membre solicita angajatorilor sa protejeze lucratoarele gravide fata de riscuri, inclusiv fata de riscul indus de zgomot.

Incidenta zgomotului in munca
Statistici ale UE
Pierderea auzului indusa de zgomot este una dintre cele mai frecvente boli profesionale din Europa, alaturi de afectiunile dermatologice si afectiunile osteo-musculo-scheletale. 
29% dintre lucratorii din Europa sunt expusi la niveluri ridicate de zgomot pe o durata care depaseste de un sfert din timpul lor de lucru. 
20% dintre lucratorii din Europa trebuie sa ridice tonul peste nivelul normal al conversatiei, cel putin jumatate din timpul lor de lucru, pentru a se putea face auziti. Se estimeaza ca 39,5 milioane de lucratori din cele 25 de State Membre ale UE sunt expusi la un nivel atat de ridicat de zgomot la locul de munca incat trebuie sa ridice vocea pentru a putea comunica cu alte persoane, cel putin jumatate din timpul lor de lucru sau chiar mai mult. Acest numar este echivalent cu intreaga populatie a Spaniei (cifre din anul 2000). 
Aproximativ 7% dintre lucratorii din Europa considera ca munca lor le afecteaza sanatatea sub forma deficientelor auditive – ceea ce reprezinta peste 13,5 milioane de lucratori. 
Date sectoriale
Agentia a identificat un numar de sectoare de activitate in care zgomotul excesiv prezinta un risc deosebit. Printre aceste sectoare se afla urmatoarele:

Agricultura, pescuitul si silvicultura – Un studiu polonez consacrat fermierilor a constatat prezenta "unor tulburari auditive considerabile" in cadrul acestei categorii profesionale si faptul ca principala cauza a acestei pierderi de auz a fost "zgomotul excesiv produs de tractoarele si masinile agricole". 
Centrele de apel – Un studiu danez a constatat ca peste o cincime dintre operatorii unui centru de apel au declarat ca au suferit un soc acustic. 
Constructii – 35% dintre lucratorii in constructii din UE au declarat ca au fost expusi la zgomot jumatate din timpul lor de lucru sau chiar mai mult. 
Educatie – intr-un studiu danez, peste jumatate din profesori si educatori trebuie sa ridice vocea pentru a comunica, ceea ce reprezinta un numar mai mare decat in multe alte meserii din industrie. 
Divertisment – Un studiu finlandez a constatat ca pianistii corepetitori sunt expusi la 94 dB(A) in timpul repetitiilor, iar o soprana la peste 104 dB(A). 
Industria agro-alimentara – Nivelurile de zgomot in incinta liniilor de imbuteliere a laptelui din Marea Britanie se ridica la 90 – 95 dB(A). 
Industria metalurgica si siderurgica – in Franta, o treime din cazurile de surditate din industrie sunt in sectorul metalurgic 
Transporturi (in special terestru si aerian) – Peste 10% dintre lucratorii din transporturi si comunicatii in cadrul a 15 state ale UE au considerat ca sanatatea lor este supusa unui risc de afectare a auzului. 
Solutii pentru reducerea riscurilor generate de zgomot
Trei masuri constituie cheia succesului:

Efectuarea unei evaluari de risc 
Luarea masurilor de prevenire sau de control a riscurilor 
Supravegherea si analizarea periodica a eficientei masurilor puse in aplicare. 
Efectuarea unei evaluari de risc
inainte de a se lua orice masura preventiva este esential sa se evalueze riscurile induse de zgomot, inclusiv efectuarea de masurari, daca este cazul. Metoda utilizata pentru evaluarea riscului va depinde de conditiile predominante la locul de munca (de ex. tipul, durata si nivelul de expunere) si poate sa includa esantionari ale nivelului de expunere individuala a lucratorilor la zgomot:

Se identifica diferitele riscuri legate de zgomot in cadrul organizatiei. De exemplu, exista persoane expuse mai mult la zgomote puternice, cu risc potential de pierdere a auzului indusa de zgomot? Sau, zgomotul de fond din diferite zone de lucru ale organizatiei creeaza personalului dificultati de comunicare, contribuind la cresterea riscului de accidentare? Sau, este natura zgomotului aceea care contribuie la nivelul ridicat de stres in cadrul organizatiei? 
Se evalueaza modul in care este afectat fiecare lucrator, inclusiv personalul angajat temporar sau cu timp partial de munca, precum si lucratorii mai vulnerabili, cum sunt lucratoarele gravide. 
Se evalueaza masurile care sunt puse deja in aplicare pentru controlul nivelului de zgomot. Sunt aceste masuri suficiente? 
Se inregistreaza toate concluziile si se comunica lucratorilor, inclusiv explicarea semnificatiei acestora si a riscurilor potentiale. Care sunt problemele de rezolvat? 
Masuri de prevenire sau de control a riscurilor
Eliminarea sursei de zgomot, daca este posibil 
Introducerea unei politici de achizitii "fara zgomot sau cu zgomot scazut" pentru toate echipamentele tehnice din cadrul organizatiei voastre. Multe state membre au o baza de date cu echipamentele care pot contribui la acest proces. Modul in care se instaleaza echipamentul – si locul unde este acesta este amplasat – pot avea un efect deosebit asupra expunerii la zgomot a lucratorilor, in aceeasi masura ca si proiectarea locului de munca.

Controlul zgomotului la sursa 
in multe cazuri, eliminarea surselor de zgomot este imposibila atat din punct de vedere fizic, cat si practic. Totusi, exista o serie de posibilitati de reducere a expunerii lucratorilor, si anume:


Izolarea sursei de zgomot, de exemplu prin reamplasarea sau inchiderea echipamentului intr-o incinta. 
"Atenuarea" zgomotului sau vibratiei echipamentului, de exemplu prin utilizarea unor suspensii metalice sau pneumatice sau prin introducerea unor amortizoare sau atenuatoare de zgomot la esapari. O solutie posibila este reducerea vitezei de lucru a utilajului. O alta solutie se refera la utilizarea curelelor de transmisie in locul rotilor dintate zgomotoase; sau utilizarea sculelor electrice in locul celor pneumatice. 
Efectuarea unei intretineri preventive periodice: atunci cand componentele sunt uzate sau deteriorate, nivelurile de zgomot au tendinta sa creasca. Aceasta operatie ofera, de asemenea, posibilitatea de inlocuire a componentelor cu altele mai silentioase. 
Ori de cate ori se modifica un echipament, trebuie sa se ia in considerare impactul ergonomic al modificarii asupra celor care il utilizeaza. Exista tendinta de a inlatura sau modifica acele masuri care creeaza personalului dificultati in utilizarea echipamentului, ceea ce face ca masurile sa devina inutile.

Masuri colective de control
in cazul in care zgomotul nu poate fi controlat in mod corespunzator la sursa, atunci expunerea lucratorilor la zgomot poate sa fie redusa prin modificari ale:

Locului de munca – absorbtia zgomotului intr-o incapere poate avea un efect semnificativ asupra reducerii expunerii lucratorilor la zgomot 
Organizarea muncii – utilizarea metodelor de lucru care necesita o expunere mai redusa la zgomot (de ex. prin izolarea zonei de lucru zgomotoase si restrictionarea accesului in aceasta zona) 
Echipamentul de lucru – modul de instalare si amplasare a utilajelor si instalatiilor poate avea o mare importanta in ceea ce priveste reducerea expunerii la zgomot. 
Echipamentul individual de protectie (EIP)
Echipamentul individual de protectie, cum sunt antifoanele interne si externe, trebuie sa fie utilizat ca o ultima solutie, dupa au fost epuizate toate eforturile de a elimina sau reduce zgomotul la sursa sau emisiile in mediul de munca. Atunci cand trebuie sa se utilizeze EIP se iau in considerare urmatoarele aspectele:

EIP trebuie sa fie ales corespunzator pentru tipul si durata zgomotului. De asemenea, acesta trebuie sa fie compatibil cu alte echipamente individuale de protectie utilizate; 
Lucratorii trebuie sa aiba posibilitatea de a alege intre mai multe variante de echipamente individuale de protectie auditiva astfel incat sa selecteze cea mai confortabila solutie; 
EIP trebuie sa fie depozitat si intretinut in mod corect; 
Trebuie asigurata instruirea corespunzatoare a lucratorilor privind modul de utilizare, depozitare si intretinere a echipamentului individual de protectie auditiva. 
Informare si instruire
Lucratorii trebuie sa fie informati si instruiti in scopul sprijinirii lor pentru a intelege si gestiona riscurile legate de zgomot. Informarea si instruirea trebuie sa includa urmatoarele aspecte:

Tipurile de risc, precum si masurile care pot fi luate pentru eliminarea sau reducerea acestora; 
Concluziile evaluarii riscurilor, inclusiv explicarea semnificatiei acestora si riscurile potentiale; 
Utilizarea corecta a masurilor de protectie auditiva, inclusiv a EIP; 
De ce si cum sunt identificate si raportate simptomele privind tulburarile auditive; 
Situatiile in care lucratorii au dreptul la supraveghere medicala si scopul acesteia. 
Supravegherea periodica a riscurilor si masuri de control
in functie de natura locului de munca si de expunerea la zgomot, poate fi necesara supravegherea starii de sanatate si controlul zgomotului. Lucratorii au dreptul legal la supraveghere medicala corespunzatoare in anumite situatii, inclusiv la testarea audiometrica preventiva. in astfel de situatii trebuie sa se intocmeasca un dosar medical individual, iar informatiile se vor pune la dispozitia lucratorilor. Cunostintele dobandite ca urmare a supravegherii medicale se vor utiliza pentru analiza riscurilor si a masurilor de control.



Sursa:Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca